Europa la răscruce și conceptul opoziției unite

Catalonia și-a declarat Independența. Indiferent care va fi deznodământul pe termen scurt al evenimentelor din Spania, Europa, cea pe care o știm cu toții, a zburat, după această decizie, pe aripile vântului. „Febra spaniolă” va dura și are potențial de bornă istorică de anvergura căderii Zidului Berlinului. 

Firește, sunt mari diferențe în ceea ce privește natura, cauzele și efectele celor două fenomene politice, dar relevanța pentru evoluția continentului european este comparabilă cu cea a deschiderii de drum istoric produsă prin reunificarea Germaniei. Desigur, căderea Zidului Berlinului și reunificarea Germaniei au fost posibile nu numai prin voința poporului german, ci și prin înțelegerile unor lideri globali la Malta, Berlin și Moscova, i-am numit desigur pe George Bush tatăl, Helmuth Kohl și, nu în ultimul rând, pe Mihail Gorbaciov. Dar anul 1989 este deja mult în spate. Astăzi, este interesant de știut dacă, pe lângă voința catalanilor, care s-au exprimat pentru ruperea ordinii constituționale spaniole, desprinderea de Madrid și constituirea unui stat catalan, au fost sau sunt în curs de desfășurare și influențe promovate de Vladimir Putin prin intermediari, așa cum se vehiculează în unele discuții. De interes este și dacă mișcări similare se vor extinde în Lombardia sau alte zone ale Europei, pe același fir nevăzut care duce către Moscova. Deocamdată, la noi a fost în vizită Patriarhul Chiril, spre liniștirea temerilor …

Astăzi, este interesant de știut dacă, pe lângă voința catalanilor, care s-au exprimat pentru ruperea ordinii constituționale spaniole, desprinderea de Madrid și constituirea unui stat catalan, au fost sau sunt în curs de desfășurare și influențe promovate de Vladimir Putin prin intermediari, așa cum se vehiculează în unele discuții.

Acestea sunt întrebări, presupuneri, poate speculații sau poate doar incertitudini temporare. Cert este faptul că ”meteorologia politică” a continentului s-a schimbat în ton cu schimbările climei. Dacă fenomenul catalan va avea replici similare în alte părți ale continentului politic european, jocul politic intra-comunitar va căpăta noi expresii.
Cât de pregătit este sistemul nostru politic pentru o Europă încercată de aceste turbulențe, care vor genera ruperi de ritm, schimbări de direcție și geometrii variabile în politicile comunitare și ale Statelor membre UE? Va fi el capabil să treacă Țara prin furtunile care se arată la orizont? Las la o parte faptul că se apropie anul 2019, în care vom avea Președinția UE, an care va fi o probă specială pentru creativitatea noastră politică și capacitatea de a organiza și duce la bun sfârșit acțiuni politice pe un spectru care acoperă toate Statele membre UE. Pe scurt, este sistemul nostru politic capabil să genereze Istorie bună pentru România în anii complicați care se apropie? Sărbătorim Centenarul în 2018, dar e bine să conștientizăm și perspectiva celor care se uită cu nostalgie la anul 1940, an în care României Mari i s-au prăbușit granițe. Dar această împrejurare trebuie tratată cu calm, gândire și acțiune politico-diplomatică inteligentă și preventivă. Isteria, patriotismul butaforic și festivismul nu ne-au apărat de nimic, niciodată.

Este sistemul nostru politic capabil să genereze Istorie bună pentru România în anii complicați care se apropie?

Ideal ar fi ca mecanismul nostru politic intern să treacă de la o practică a confruntării superficiale și oricum mai mult formale, sterilă pentru cetățeni, la una a cooperării în zona capacitării instituțiilor de stat de a răspunde provocărilor externe decurgând din 1) schimbările accelerate în plan european și 2) efectele axei Putin – Orban pe problematica minorității maghiare din România.
Democrațiile eficiente au perfecționat combinarea competiției (confruntării) pluripartinice și cooperarea pe zonele de interes public național pe temele esențiale interne și, mai ales, externe, în special în momentele de crize externe. La noi, în fapt, întregul mecanism politic intern este angrenat total și de ani de zile pe o linie de confruntare concentrată pe două subiecte: 1) influența asupra Justiției și 2) controlul contractelor publice finanțate din bugetul de stat și bugetele autorităților locale. Este de așteptat ca până în 2019 PSD să mai adauge un obiectiv 3) pe această listă scurtă, controlul asupra principalelor două servicii de informații, prin modificarea Legilor securității naționale și ale statutului acestora, având drept scop subordonarea lor operațională Guvernului, după modelul serviciilor sectoriale de la cele două ministere de linie, Armată și Interne, poate chiar fuzionarea serviciilor generale intern și extern și crearea unei agenții separate de interceptare în subordinea Parlamentului. Variațiuni pe această temă apar recurent de câțiva ani în discursul politic privat și, uneori, chiar public, vezi unele declarații voalate sau chiar în clar ale liderilor PSD-ALDE.

Întregul mecanism politic intern este angrenat total și de ani de zile pe o linie de confruntare concentrată pe două subiecte: 1) influența asupra Justiției și 2) controlul contractelor publice finanțate din bugetul de stat și bugetele autorităților locale.

În interiorul partidelor politice, aceste obiective au fost distribuite între Centru și Bază, liderii naționali și establishmentul PSD și, cândva al USL, PDL, abordând obiectivul 1), în vreme ce baroniadă locală și-a asumat obiectivul 2), ”mulgerea” bugetelor pentru alimentarea buzunarelor ”clientelei politice” și, ocazional la patru ani, de campanie.
Consecințele unei astfel de agende sărăcăcioase și rudimentare au fost și sunt 1) ignorarea marilor teme ale dezvoltării, educația, sănătatea, reforma administrației, reorganizarea administrativ teritorială și modernizarea infrastructurii de transport rutier și feroviar, în primul rând, și 2) diminuarea atenției Guvernului asupra agendei externe și absența secondării eficiente a eforturilor diplomatice desfășurate în plan extern de către Președintele României. Consecința 1) a blocat consolidarea clasei de mijloc, care să fie sprijinită pe un segment antreprenorial puternic și accesul elitelor autentice și profesionale la deciziile publice, iar consecința 2) a subțiat treptat influența României în plan extern, ce-i drept, efect contrabalansat de Administrația Prezidențială.
Per ansamblu, concluzia ar fi, în opinia mea, că Țara este prea puțin pregătită pentru o dinamică accelerată și imprevizibilă ca orientări a fenomenelor generate în plan extern, fie că vorbim de evoluții politice, fie că este vorba de turbulențe economice, ambele tendințe căpătând accente de criză.
Pericolul este maximizat de lipsa de viziune a PSD, partidul care conduce majoritatea parlamentară și administrația centrală, precum și mare parte din administrația locală, în urma alegerilor locale și generale din 2016. E limpede că leadershipul acestui partid a devenit contraproductiv pentru interesele României, fiind exclusiv absorbit de paradigmă pierzătoare pentru Țară descrisă mai sus, dar și prin incapacitatea de se angaja eficient în jocul politic european și global, din motive de indezirabilitate (nimeni nu discută cu lideri condamnați sau inculpați pentru corupție) și lipsă de expertiză externă.

E limpede că leadershipul PSD a devenit contraproductiv pentru interesele României, fiind exclusiv absorbit de o paradigmă pierzătoare pentru Țară.

Mai mult, temerea mea este că în mintea unor lideri PSD-ALDE este conturată deja decizia de a schimba orientarea geopolitică a României de la Vest, către Est, într-un moment în care o eventuală criză majoră europeană ar permite acest lucru.
În aceste condiții, aflate într-o minoritate copleșitoare în Parlament, dar și la cote de încredere descurajante per ansamblu (fapt reflectat în absenteismul la vot) în rândurile electoratului, partidele de opoziție au marea responsabilitate de a schimba paradigma de mai sus. Acest lucru este posibil chiar și până la alegeri și chiar fără a avea pentru moment acces la decizii legislative sau executive. Cum? În primul rând prin conștientizarea nevoii de a schimba această agendă publică și a o ridica la nivelul superior, de care Țara are nevoie, pe cele două axe, Dezvoltare și Influență Externă. A doua condiție ar fi generarea unor echipe care să fie capabile să mânuiască aceste teme și să genereze Noua Agendă prin discurs public și acțiuni politice concrete. Dacă partidele de opoziție vor rămâne cantonate în vechile mentalități și vor juca obsesiv-repetitiv-compulsiv și steril rolul de protestatar neputincios al unui PSD stăpân pe vechea și prezenta formulă, vor dispare treptat din jocul care contează. De asemenea, dacă vor rămâne blocate în micile jocuri interne la nivel local și central, a căror miză nu este alta decât „rearanjarea scaunelor pe puntea Titanicului” (sintagmă folosită de Stieglitz în cu totul alt context, dar potrivită și pentru subiectul nostru), atunci nu vor avea nicio șansă să mai câștige alegeri.

Dacă partidele de opoziție vor rămâne cantonate în vechile mentalități și vor juca obsesiv-repetitiv-compulsiv și steril rolul de protestatar neputincios al unui PSD stăpân pe vechea și prezenta formulă, vor dispare treptat din jocul care contează.

În al treilea, dar nu în ultimul rând ca importanță, partidele de dreapta, în primul rând cele din familia popularilor europeni, trebuie să-și armonizeze acțiunea politică de Opoziție. Cele trei condiții sunt subiecte în sine, despre care voi încerca să scriu câteva rânduri separat în viitorul apropiat, mă limitez acum să spun că, îndeplinite cumulativ, ar da o probă a maturității politice. Iar la rândul ei, această maturitate ar fi magnetul prin care s-ar reuși recâștigarea electoratului pierdut și devenit absenteist la vot. Dimpotrivă, ignorarea acestui efort și rămânerea în ipostaza de ”business as usual”, vor crea o nevoie distrugătoare pentru partidele existente, nevoia ca alte partide, inexistente în prezent, să-și asume schimbarea cursului fundamental al politicii românești.
Pentru că, spunea Mihail Manoilescu, numai la bolșevici partidele sunt un scop în sine, în democrație, ele sunt un simplu instrument pentru servirea cetățenilor.

Articol apărut și pe http://adevarul.ro/blogs/catalin.predoiu

Leave a reply:

Your email address will not be published.

Site Footer