Cariera de profesor de Drept

Principalele realizări

14 ani de carieră universitară, lector de Drept comercial la Facultatea de Drept a Universităţii din București (1994-2007)

Absolvent al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti, a urmat ulterior un program de instruire în practica dreptului comercial la Baroul din Caen, Franţa, şi a obţinut titlul ştiinţific de doctor în Drept Comercial, “summa cum laude”, la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti.

Selecție publicații:
  • St. Cărpenaru, S. David, C. Predoiu, Gh. Piperea, Legea societăților comerciale – Comentariu pe articole, Ediția a IV-a, p. 1024, Editura C.H. Beck, 2009, București.
  • “Cariera comercială a societăților civile” în Revista Română de Drept al Afacerilor, Suplimentul 1/2007, coautor
  • “Consideraţii privind noţiunile de activitate bancară şi credit bancar”, Bucureşti, 2003;
  • “Băncile în contextul legislaţiei anti-infracţionale. Obligaţii legale speciale”, Bucureşti, 2003;
  • “Societăţile comerciale”, prima ediţie, Bucureşti, 2001, co-autor;
  • “Operaţiunile de creditare din interiorul unui grup de societăţi”, Bucureşti, 1996;

Activitate publicistică și premii academice

  • Premiul ”Simion Bărnuțiu”, conferit de Academia Română, 2003
  • Premiul ”I.L.Georgescu”, conferit de Uniunea Juriștilor Democrați din România

Ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, a participat la aniversarea a 150 de ani de la înfiinţarea Facultăţii de Drept (25 noiembrie 2009)

Discursul ministrului Predoiu, la aniversarea Facultăţii de Drept

“În această împrejurare aniversară, primul meu gând se îndreaptă către profesorii acestei facultăţi. Generaţie după generaţie, prin efortul lor continuu, profesorii facultăţii au construit o instituţie serioasă şi de prestigiu. Au format generaţii de absolvenţi, care ulterior au devenit practicanţi ai dreptului, diplomaţi, oameni de stat sau, la rândul lor, profesori. Au continuat să facă bine acest lucru în condiţii favorabile sau de restrişte, de pace sau de război, de bunăstare sau de criză, timp de 150 de ani, neîntrerupt. Facultatea de drept din Bucureşti este o probă indubitabilă că  suntem capabili să creăm instituţii durabile şi de substanţă.
Remarcabilă în cazul acestei facultăţi este şi vocaţia de a se dedica binelui public. Multe lucruri bune din istoria noastră naţională au fost posibile graţie aportului facultăţii noastre. Să ne gândim numai la opera de unificare legislativă produsă după Marea Unire de la 1918 sau la nenumaratele proiecte de legi elaborate cu sprijinul facultăţii. De ce să nu ne gândim în acest context şi la recent promulgatele coduri substanţiale? Daţi-mi voie să îmi fac o datorie de onoare din a mulţumi public tuturor celor care s-au implicat în calitate de specialişti în elaborarea acestor proiecte şi celor care, în calitate de oameni de stat, au sprijinit politic aceste proiecte. Daţi-mi voie să apreciez că promulgarea celor două coduri constituie proiectul instituţional cel mai notabil realizat în 2009 în ţara noastră. Facultatea de Drept din Bucureşti este direct legată de aceste proiecte.
Facultatea noastră a devenit în timp un reper profesional, instituţional şi moral. Ea şi-a adus în diverse perioade aportul substanţial la înnoirea României, prin scrierile profesorilor săi, prin  generaţiile de jurişti puse la dispoziţia ţării, prin proiectele de acte normative sau prin activitatea politică  remarcabilă a unor înaintaşi, membri ai corpului profesoral.
Iată de ce, cred că trebuie să omagiem astăzi pe toţi cei care, mult sau puţin, au contribuit la acest edificiu.

Doamnelor şi domnilor,
Mă număr printre cei care a considerat că reformarea şi modernizarea Justiţiei este un proces care poate fi săvârşit prin aplicarea de programe de pregatire profesională, prin noile coduri şi noile competenţe instituţionale aşezate în 2004. Dar toate acestea nu sunt de ajuns. Adevarata şi completa schimbare la faţă în bine a Justiţiei va veni abia atunci când mentalităţile celor implicaţi în practica dreptului, în cel mai larg sens, se vor fi schimbat. Am considerat că acest lucru se va petrece numai după ce generaţiile formate profesional în libertate vor fi preluat complet frâiele Justiţiei şi ale profesiilor juridice, fără ca prin aceasta să anulăm meritele acumularilor din anii ’90 şi 2000. Realitatea ne demonstrează însă că modernitatea în gândire şi acţiune nu ţine de vârstă sau generaţie, ci de mentalitate şi caracter.
Iată de ce, gândul meu se îndreaptă spre seniorii Justiţiei, dar mai ales spre studenţii acestei facultăţi.

Dragi studenţi,
Aveţi în faţă un viitor dificil şi provocator. Pe de o parte, vă pregătiţi să construiţi propria carieră juridică. Pe de altă parte, trebuie să fiţi conştienţi că veţi putea construi o carieră juridică de succes bazată exclusiv pe valoare, numai în condiţiile în care profesiile juridice în care veţi activa, magistratura, sunt aşezate pe meritocraţie, competenţă şi integritate şi numai dacă Justiţia va fi permanent locuită de spiritul dreptăţii. Aveţi deci întreg interesul să vă înrolaţi în armata celor care cu adevărat militează pentru o Justiţie mai bună, mai europeană, mai profesionistă, pentru că de această reuşită colectivă atârnă în bună măsură propria reuşită individuală bazată exclusiv pe valoare profesională. Sunt convins că misiunea generaţiei voastre este de a recaştiga încrederea cetăţeanului în Justiţia noastră.
Faţă de propriile interese şi idealuri, faţă de tradiţiile noastre juridice, faţă de gloria profesorilor noştri înaintaşi, faţă de Toma Stelian, I.L.Georgescu, Eliescu, Ionascu, Deak sau Beleiu, faţă de Tomulescu sau Titulescu, faţă de toţi cei care au lăsat suflet şi inspiraţie între aceste ziduri, în fine, faţă de cetaţenii noştri, avem cu toţi şi mai ales dumneavoastră, absolvenţii de mâine, datoria să reînviem gloria Justiţiei noastre. În acest efort, Facultatea de Drept din Bucureşti va trebui să-şi urmeze destinul şi să rămână o fabrică de elite juridice. De aceea, sper ca eforturile făcute de actuala echipă de conducere a Facultăţii, de relansare şi modernizare a activităţii acesteia, să fie încununate de succes. Vă mulţumesc pentru atenţia dumneavoastră, iar domnului Decan Baias îi multumesc pentru onoarea de a fi fost invitat să vorbesc în faţa dumneavoastră. Sunt conştient că o astfel de onoare este un credit ce se cere de acoperit prin fapte”.