Strategia Restaurației Mafiote. Frontul de Est al Bătăliei pentru Vest din România

Pas cu pas, prinde contur, în teren, strategia de desființare a Justiției construite, cu sprijinul partenerilor europeni și americani, în perioada de post-aderare la UE. Strategia progresează, pe fondul unor rateuri în dosarele de corupție, încadrabile, totuși, într-o marjă rezonabilă în orice sistem judiciar, dar cine se mai uita la statistici în zilele astea?!

Strategia anti-Justiție este construită pe mai mulți piloni:

  1. Frontul instituțional (anti DNA în special, dar nu numai, vezi preluarea DIGIPI de la CSAT la MAI, adică Dragnea).
  2. Frontul legislativ (anti Coduri penale, dar nu numai).
  3. Frontul politic (integrarea în aceasta mișcare, pe diverse grade, a tuturor partidelor politice relevante, conștiente sau inconștiente la nivelul structurilor de bază).

Aceste mișcări sunt puternic susținute mediatic, latură pe care bravii noștri aliați au ignorat-o copios atunci când s-a pornit a treia mare mișcare de occidentalizare a țării din istoria noastră modernă și contemporană. Fiecare front are liderii săi principali și secundari, iar atacurile sunt vizibile și spectaculoase (cum e pe frontul anti-DNA), sau prin învăluire și perverse, dar nu mai puțin profunde, cum e pe frontul anti-Coduri, unde personajul cheie este ministru Toader care, în mod greșit, acreditează ideea și acționează în sensul schimbării tuturor legilor, când în realitate este vorba de numai 40 de articole din cele câteva mii, treabă de o lună în Parlament.

Deschiderea unui fals șantier pe tot frontul Justiției, când de fapt e necesară doar o intervenție chirurgicală, va bloca complet frontul anti-corupție, ținta reală a întregului demers. Voi detalia pe blogul meu această strategie, în perioada următoare.

Pentru moment, să facem 100 de pași înapoi și să privim de la distanță acest spectacol. Cheia înțelegerii lui este triplă:

  1. O Restaurație a sistemului mafiot apărut încă din anii anii 1970-1980 (citiți Memoriile unui cafegiu, Humanitas, 2008), metamorforzat după 1990, rafinat într-un stil fanariot de PSD în Epoca de Aur a Șpăgii 2000-2004, epoca Năstase, sistem care a trăit bine merci de-a lungul timpului sub toate partidele, de la FSN la partidele istorice grupate în Convenția Democratică, alianța DA, USL, PDL etc.
  2. Salvarea averilor de tip Casa Grande din Brazilia a tuturor celor care au fost parte a acestui sistem, pe care îî numesc ”Acționarii”, mari sau mici. Sistemul de declarare a averilor din România este o glumă depășită de mult timp de Acționari, prin certificate la purtător și șpăgi luate la caseta de valori în banci străine.
  3. Menținerea lor, a Acționarilor, la butoanele țării, butoane de tot felul, nu numai publice, ci și private, pentru că același sistem mafiot a operat în largi sfere ale afacerilor și profesiilor private.

Care să fie soluția? Într-o variantă schematică, o negociere dură între Stat, Aliați și acești Acționari, o negociere impusă de brațul dur al legii, iar dacă acești Acționari ar fi înțelepți, ar întoarce înapoi ce mai au cash și valori lichide din ce-au furat și s-ar retrage de la butoane, ca să-și poată trăi liniștiți bătrânețile în libertate.

De ce n-ar lua ei exemplul lui Bill Gates, care a construit un întreg sistem de finanțare prin donații a învățământului și sănătății?! Problema e că Acționarii nu au deocamdată de ce să se teamă, DNA nu-i mai sperie, iar agenția de recuperare a banilor furați și dosiți prin țări străine este ”operațională din 2016” (cf. Toader, declarație la audierile din Parlament), dar recuperarea este inexistentă.

Să facem acum încă 100 de pași, nu înapoi, ci în sus, să privim panoramic tot câmpul de luptă. Ceea ce se joacă, de fapt, este menținerea noastră în lumea occidentală. Nu mă refer la aspectele formale.

Da, și Dragnea și ai săi dau din gură pe tema parteneriatului cu UE și SUA etc. Da, și Dragnea și ai săi dau din gură pe tema drepturilor și a Justiției pe care pe care o vor dreapta etc. Da, și Dragnea și ai săi, Acționarii, s-au încolonat cu toții la recepția de pe peluză, acum câteva zile, de 4 iulie. S-au înghesuit să asculte discursurile Președintelui Iohannis și ale Ambasadorului Klemm despre Parteneriat. Dar ei, Acționarii, nu vor decât beneficiile apartenenței la lumea euroatlantică, fără să îi împărtășească valorile și fără să îi respecte rigorile. Ei, Acționarii, vor o țară cu două sisteme, unul la vedere, care pare occidental, dar este de fapt o făcătură, și unul subteran, ascuns, sistemul real după care trăim, în care legea să fie banul negru și puterea arbitrară.

Când spun ”menținerea în lumea occidentală”, mă refer la asumarea valorilor pe care este construită lumea occidentală, pe meritocrație reală și nu simulată, pe legitimitate dată de vot, dar și de competență, pe competiție reală, pe transparență și integritate în funcții publice, pe demnitari publici și politicieni care, înainte de orice, au făcut o meserie cu rezultate etc. Din păcate, pe frontul politic nu poate susține nimeni un demers subtil, dar puternic în același timp, de contracarare a acestei Strategii a Restaurației Mafiote. PNL poate vorbi mult și bine, deocamdată, din motive tehnice, nu-l ia nimeni în serios, USR s-a descalificat deja ca posibil vector de rezistență și, oricum, cu isterii și ”sit-in” în Parlament nu rezolvi nimic.

Precaritatea și superficialitatea cu care s-a construit statul democratic și sistemul politic după 1990 își arată acum efectele și își cere plata. Vom ieși cu greu din această Mlaștină construită cu migală de Acționari. S-a pierdut mult timp și s-au făcut multe greșeli, oameni inadecvați în prea multe puncte cheie. Primul pod peste Mlaștină trebuie să fie un Guvern curat și competent. Suntem încă departe de acel pod. Doar să nu fie ”Un pod prea îndepărtat”. Cine a citit cartea bazată pe fapte reale, scrisă de Cornelius Ryan, știe la ce mă refer.

Leave a reply:

Your email address will not be published.

Site Footer